Un trăsnet scurt simții cum mi se-mplântă
În inima chircită de angoasă...
Cu gândul am zburat la noi acasă...
În locul mamei am aflat...o sfântă...
La poartă, ciucuri stau, sfioși, vecinii...
„-Feciorul, iaca, i s-a-ntors, săracul,
Dar ea trecut-a dincolo, cu bacul,
Că trist urlat-au astă-noapte câinii...
Ce mică-mi pare azi că e năframa,
Când pup această mână mântuită -
Alintul meu...și cuibul meu...Sfârșită,
Abia îngaimă gura-mi murmur: ma - ma...
Un strop de rouă a sclipit o clipă -
Tot universu-n el parcă-ncăpuse...
O, ce bogat am fost !...Te rog, IISUSE,
S-o ții în preajmă-Ți, sub a Ta aripă...
(Din volumul „Avatar”)
