Stau locului și mă uit:
Vremea me` când o trecut ?!...
Da` o trecut și nu mai vine,
cât îi lumea, iar la mine...
Zinaida Bolboceanu, Folclor
Stau locului și mă uit:
Vremea me` când o trecut ?!...
Da` o trecut și nu mai vine,
cât îi lumea, iar la mine...
Zinaida Bolboceanu, Folclor
Frunze de laur,
frunze pribege,
roiți, taifun, în inimi betege;
când înger, când bestie,
fir plăpând de trestie...
Fire de stâncă,
fire sfioasă -
temerar măcinat de angoasă,
Icar cu diafan mers,
suflet răstignit în vers...
( Din volumul „ Avatar ” )
O, rămâi...
„ O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult !
Ale tale doruri toate
Numai eu știu să le-ascult.
În al umbrei întuneric,
Te asamăn unui prinț
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri și cuminți.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Și privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri. ”
Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupră-mi clătinând;
Șuieram l-a ei chemare
Ș-am ieșit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot...
Unde ești copilărie,
Cu pădurea ta cu tot ?
Macii simbolizează dragostea și sacrificiul suprem.
Picături simbolice de sânge vărsat de tinerii căzuți la datorie, macii roșii sunt, de fapt, niște „ nu-mă-uita ”...
Respect, recunoștință și glorie eternă eroilor căzuți pentru neam, credință și patrie ! ...
De la grădinile imperiale ale Chinei, de acum peste două milenii, până la buchetele moderne de mireasă, aceste flori elegante și spectaculoase, fin parfumate, au devenit un adevărat simbol al rafinamentului, nobleței și sensibilității.
În China, bujorul era numit „ Regele florilor ”, fiind bogat reprezentat în pictură, poezie și broderii imperiale.
Numele florii, „ Paeonia peregrina ”, provine de la Paeon, medicul zeilor, despre care legenda spune că a fost transformat în floare de către Zeus, pentru a-l salva de gelozia lui Asclepios
Există zeci de soiuri și varietăți de bujori, de la cei erbacei, până la cei arboricoli.
Paleta cromatică a bujorilor este extrem de variată: alb, roz, fucsia, roșu intens, corai, galben sau vișiniu închis. Fiecare culoare are propria simbolistică:
- Bujorul roz este asociat cu romantismul și iubirea sinceră;
- Bujorul alb simbolizează puritatea și eleganța;
- Bujorul roșu este considerat simbol al pasiunii, prosperității și succesului.
Oferirea unui buchet de bujori are o semnificație aparte, această floare transmițând admirație, respect și sentimene profunde.
Din 2022, în România, bujorul este considerat simbol floral național și se sărbătorește pe 15 mai., zi devenită Ziua Bujorului Românesc.
În țară avem renumite rezervații naturale de bujori: Pădurea Zău de Câmpie ( Mureș ), Pădurea Hagieni ( Constanța ), Comanu ( Giurgiu ) și altele.
În limbajul florilor,bujorii simbolizează iubirea fericită, norocul în căsnicie și armonia în familie...
Motto: „ Miresme dulci de flori mă-mbată
și mă alintă gânduri blânde...”
Dimitrie Anghel, „ În grădină ”
Motto: La începutul tuturor lucrurilor mărețe se află o femeie. - Alphonse de Lamartine
D o r
Când luna frige-azurul nopții,
Maree, dorul ți-l trimit să strige;
La geamul tău el va pândi ca hoții,
Când azurul nopții luna-l frige...
Din geamul meu aud cum se prelinge
Și stă să mă-mpresoare precum goții
Maree, dorul ce-l trimiți să strige
Când luna frige clar azurul nopții...
F e e r i e
Lectica lunii
lunecă alene...
Îmbrățișați
binețe-i dăm,
Un zâmbet îi trimitem
printre gene
Și în eden
ușor ne cufundăm...
R u g ă
Te-admir din umbră când domol cufunzi
Făptura-ți dulce-n undele oglinzii
Și-nfiorată-atingi ghiocei cruzi
Ce-au răsărit la tâmple-ți,tremurânzii...
În ochi, lumini de bucurii răpuse
Ți-au înghețat, parcă la Polul Nord...
Dar, crede-mă, păcat că toate-s spuse -
Tu sigur vii dintr-un celest acord...
Îndură-Te, Fecioară, și-o scutește
De avatarul slabelor făpturi...
Dă-mi mie chinul, tot ce umilește,
Nu-i ofili, Te rog, superbii nuri...
Simbol al iubirii în general și al iubirii de patrie și de natură, în special, Floarea de Colț a fost declarată, în 1933, „ monument al naturii ” și este ocrotită prin lege.
F l o a r e d e z i n c
Sărman rătăcitor printre solstiții,
Îndur umilitoare exerciții...
Mă-nchin la troițe - flăcări sângerânde
Care preschimbă stânci în firi plăpânde...
Sufletul meu a devenit camee,
Dar rătăcitu-s-a-n Calea Lactee...
Târziu, din cripte ochii slobozesc
Safire, perle - dar împărătesc...
Floare de Colț, floare de zinc,
Mareele multe iluzii sting...
„ Decalogul Scriitorilor”
Alcătuit de Înaltpreasfințitul CALINIC, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, acest inedit decalog este, de fapt, „ o scrisoare pe inimă, pe inima celor chemați și dăruiți să prefacă trecerea pe „aici” în sălășluire de veșnicie. C-așa se arată a fi cel care scrie o carte își leagă cu fire nevăzute, dintre cele cu care se face urzeală de Cer, numele de veșnicie..”
...„Prin scrisul unui ales, prin M O I S E ,„poporul lui Israel a devenit poporul Cărții.” Să nemurești, măcar și-n parte, poporul tău printr-o carte ! Deloc întâmplătoare demnitate.”
A fost un spectacol de zile mari ! Un regal !
* Ansamblul Etnofolcloric „ PLĂIEȘII ”, condus de Nicolae GRIBINCEA
O sală arhiplină a primit cu drag și sete în suflet mesajul sublim al acestor artiști desăvârșiți.
Marea ZINAIDA BOLBOCEANU a fermecat, pur și simplu, publicul. Vocea ei, cântecul ei nu vin dintr-un timp anume, ci sunt o binecuvântată parte din identitatea neamului nostru atât de greu încercat...Glasul ei, duios și profund, poartă în el dorul, tristețea ,răbdarea, durerea, nădejdea și frumusețea sufletului românului de dincolo și de dincoace de Prut...Ea nu doar cântă, mărturisește, oblojește, liniștește, alină și adună sufletele de matcă...
A fost o atmosferă caldă, destinsă, cu emoții, iubire, autenticitate, bucurii, modestie, bun-simț, respect, prețuire, aplauze furtunoase, flori...
Nu puteau lipsi felicitările, mulțumirile, în final scena contopindu-se cu sala într-o izbăvitoare horă a frăției...
ZINAIDA BOLBOCEANU a dovedit încă o dată că este cu adevărat un TEZAUR UMAN VIU al ROMÂNIEI ! Împreună cu vrednicii ”PLĂIEȘI” ai lui Stefan cel Mare s-au dovadit a fi vajnici apărători ai foclorului românesc și ai tradițiilor strămoșești ! Mulțumiri !
Eterul înghite lacom
paloșe de fum...
Clopoțeii zburdă și se-ngână pe drum...
Dalbe flori ne-nfioară-n ferestre...
Vesta le torturează
cu ascuțitele-i creste...
Chitara-și stoarce
murmurul candid...
Tu o asculți și-amâni
pentru nicicând
un rid...
„ Vreme trece, vreme vine...”
„Tot mai citesc măiastra-ți carte,
Deși ți-o știu pe dinafară !
Parcă urmând șirul de slove,
Ce-a tale gânduri semănară,
Mă duc tot mai afund cu mintea
În lumile de frumuseți
Ce-au izvorât eterni luceferi,
Din noaptea tristei tale vieți...
Alexandru Vlahuță - Lui Eminescu
Rânduri pentru ANUL NOU
de Ion MINULESCU
An Nou !
Fii nou de sus și până jos !...
Copil al nimănui și-al tuturor,
Copil gălăgios...
Desfășură-te-ncet de pe mosor...
Să fii atent ca nu care cumva
Să ți se rupă firu-n casa mea !...
Bine-ai venit, An Nou...
Bine-ai venit !