O, rămâi...
„ O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult !
Ale tale doruri toate
Numai eu știu să le-ascult.
În al umbrei întuneric,
Te asamăn unui prinț
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri și cuminți.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Și privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri. ”
Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupră-mi clătinând;
Șuieram l-a ei chemare
Ș-am ieșit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot...
Unde ești copilărie,
Cu pădurea ta cu tot ?
No comments:
Post a Comment